Istoricul localităţii

De când datează această comună cu numele ei și de unde sunt prezenți acești locuitori nu se poate ști precis, fiindcă aici tradiția nu ne poate oferi ceva temeinic, precis și nici documentele care ne stau la îndemână nu ne lămuresc cu ceva.
Din informațiile unor bătrâni se crede că această comună e foarte veche, iar numele de Poenari ar veni de la un oarecare boier Poenaru, care a trăit aici având casa pe terenul din centrul satului. Aceasta informație trebuie spulberată și nu poate fi luată de crezare, fiindcă acest Poenaru a murit acum 50 de ani și mai de grabă adoptase el numele de familie de la sat decât satul de la el. Afară de aceasta, mai multe hrisoave extrase de preot I. Rautescu din arhiva veche a Protoeriei de la Academia Română și de la Arhivele Statului pomenesc de comuna Poenari.
Din  documente reiese că această comună cu numele de Poenari datează de la 1609 și chiar mult mai dinainte, probabil de prin secolul al XIV-lea și că erau pe aceasta moșie și ceva locuitori. Denumirea acestei comune nu poate deriva decât de la cuvântul poiana ceea ce ne face să confirmăm aserțiunea făcută.
Bucurându-mă de bunăvoința cântărețului Ceausu (decedat) care ne-a pus la îndemână o cronică intitulată "Sinodul Sfintei Biserici cu hramul - Sfânta Treime" și "Sfânta Cuvioasă Paraschiva" din satul Poienari, comuna Jugur, Județul Muscel, în care parohul D. Nitescu al bisericii Poienari, azi decedat, are mai multe însemnari cu privire la trecutul istoric al acestei comune.
Alte date istorice despre satul Poienari se mai gasesc scrise in modul urmator: ca in anul 1650, august 22 se vede o carte de blestem a lui Paul Patriecaru de la Ierusalim dat lui Mule Cupetu din Campulung si lui Proca ginerele lui Haiducu in cuprinsul urmator: "ca cei fiind cazuti robi cu mosii si cu copiii cu toate ale lor lui Marza vornicul din zilele lui Serban Voda si de la Marzea au ramas la fiul sau Gavrilescu spatar".
Acesta voind pentru sufletul sau si al tatalui sau raposat a face mila cu ei i-au iertat de robie insa capete lor fara de mosie, fara de nici un ban si numai de poamna pentru usurarea sufletelor lor.
Satul Jugur este cel mai vechi atestat documentar. Îl întâlnim în actul din 5 august 1462 prin care Vladislav al II - lea întărește unor boieri mai multe sate pe care le scutește de slujbe și dajdi.